Dowtano Allah!

O noua intalnire cu copiii. In familia in care sunt mai multi copii, sunt si de 3, 2 si chiar 1 an. Si pe ei nu-i luam de obicei, pentru ca am stabilit o limita de varsta. Dar parintii lor, care nu-s crestini, au tot insistat sa-i luam si i-au asezat frumos in masina, asa ca n-am avut incotro. Cel de 1 an si fetita de 2 ani, pana nu demult, plangeau cand ma vedeau, ca le era teama. Acum abea asteptau sa vina la mine!

Lectia a fost despre ascultarea noastra de Dumnezeu: pentru ca-L iubim, Il ascultam si pazim poruncile Lui (Ioan 14.15). Si am luat exemplul de ascultare a lui Avraam. Dupa ce am invatat versetul si cantarea (doar refrenul) "Il iubesc pe Isus" in fulfulde: "Il iubesc pe Isus, pentru ca El m-a iubit. Il ascult pe Isus, pentru ca-L iubesc.", am plecat intr-o calatorie, urmandu-l pe Avraam spre Canaan. Unul din copii se numeste "Ibrahim" si avem si o "Saratou" (numele celor 2), asa ca am facut si ca un fel de sceneta. Curtea e maaare, deci am pornit imprejurul ei. Ne-am oprit la trambulina, sa "prindem/pierdem" puteri. Aici copiii s-au amuzat foarte mult, sarind care mai de care mai sus. N-au parte prea des de asa ceva!

Apoi am continuat drumul nostru spre Canaan, unde am ajuns dupa putin timp, la un copac mare la umbra caruia ne-am asezat sa ascultam cum a venit pe lume "Isiyaku" si cum, dupa ceva ani, Dumnezeu i-a cerut lui "Ibrahim" sa-l aduca jertfa. Ibrahim n-a ezitat sa asculte, a adunat lemne, l-a luat pe Isiyaku si au pornit la muntele unde avea sa-l jertfeasca. Noi i-am urmat, pana am ajuns la o gramada mare de roci, unde Ibrahim a pregatit altarul si pe "Isiyaku" deasupra. Dupa ce ingerul Domnului l-a oprit, Ibrahim s-a uitat si a vazut un berbec (din carton si vata) intr-un tufis, l-a luat si l-a pus in locul lui "Isiyaku" pe lemne. Apoi unuia dintre ajutoarele mele i-a venit ideea ca am putea sa-i dam foc. Nici n-am stat pe ganduri: "fugi si adu chibrituri!" Acum copiii au putut vedea cu ochii lor, macar putin, la ce a fost supus Ibrahim: "sa-si arda" fiul! Asta da ascultare! In timp ce copiii priveau cum se mistuie berbecul pe pietre, le-am vorbit in continuare de promisiunea pe care i-a dat-o Dumnezeu lui Ibrahim, datorita ascultarii lui. Si anume: ca toate familiile pamantului vor fi binecuvantate in samanta lui. Le-am zis de binecuvantarea pe care am primit-o prin Domnul Isus, urmasul lui Ibrahim si le-am reamintit versetul de data trecuta din Ioan 3.16. Apoi ne-am intors la locul de intalnire, pe presuri, iar copiii au adunat pietre pe care le-am pictat cu rosu, reprezentand sangele curs pentru pacate, iar, dupa ce s-a uscat, am scris in fulfulde "Asculta de Dumnezeu!"

In timp ce "sangele" se usca pe pietre, am luat o oglinda mare si Biblia si le-am arata ca Cuvantul lui Dumnezeu este ca o oglinda, care ne arata cum este Dumnezeu, dar si cum vrea El sa fim noi. Si ne arata si cum suntem noi. Am luat un copil sa se priveasca in ea, l-am murdarit pe fata, aratandu-le copiilor ceea ce se-ntampla cand citesti din Biblie: Dumnezeu iti arata ca ai pacate, care trebuie spalate. La sfarsit i-am intrebat daca au pacate si ce trebuie sa faca cu ele. Si aproape toti ridicau mana ca vor sa se roage sa fie iertati si "spalati" de pacate si ca vor sa asculte de Dumnezeu!

Cand am pornit din nou spre casa, pe locul de langa sofer stateam cu cele 2 fetite mai mici de 2 si 3 ani. Si am inceput sa cant in fulfulde "Il iubesc pe Isus, pentru ca El m-a iubit..." Iar fetitele cantau cu mine, sigure pe ele si cu un zambet larg pe fata! Iar cand am ajuns la una din familiile de necrestini, mama a venit sa ma salute si mi-a multumit pentru ceea ce-i invat pe copiii ei.

Uniti-va cu mine in rugaciune pentru acesti copii, ca Domnul sa le faca parte de mantuirea Lui, lor si familiilor lor! Sunt sigura ca Domnul are un plan pentru vietile lor!

Dalee sukahon pamaron ngara to Am!

Miercurea trecută am început lucrarea cu copiii fulani, între 4 şi 12 ani, de aici din Maradi.

Înainte de asta, împreună cu Tikke, ne-am dus prin familii să discutăm cu părinţii acestora, care s-au arătat binevoitori să-i luăm pe copii pentru câteva ore de acasă. Iar lângă casa mea, am construit un fel de terasă de paie (doar acoperiş) unde să ne adăpostim de soare, şi unde pun preşurile pe care stau copiii în timpul lecţiei şi activităţilor. Aşa că, ajutată de o altă misionară (pentru că eu nu am permis de conducere), la ora 16 mergem să-i strângem de la casele lor, iar după aprox. 2 ore, îi înapoiem.

Prima lecţie pe care copiii au învăţat-o a fost că Isus îi iubeşte pe fiecare dintre ei şi că au valoare în ochii Lui. Am povestit întâmplarea cu Isus şi copilaşii din perspectiva unei mame, iar apoi, pe un panou, am desenat o inima mare, în care fiecare copil ţi-a lăsat amprenta: o mână mică, colorată, reprezentând un loc în dragostea lui Isus. Şi au învăţat cântarea în româneşte şi tradusă în fulfulde: "Isus iubeşte pe fiecare".

Azi, am plecat din nou să-i adunăm, după ce am pregătit locul de întâlnire: stele pe care am scris cuvinte din versetul Ioan 3:16 şi un carton cu globul pământesc şi copii de pe glob. Cumva, învăţ în fiecare zi să nu pun accent pe timp, ci pe ei - niciodată nu sunt gata la timp, sau dacă sunt, nu sunt la locul de întâlnire, că s-au pierdut undeva în spaţiu. Ca de exemplu azi, trebuia să fie la una din familii, reuniţi. Dar nu erau. Aşa că ne-am dus la familia lor, dar nu erau nici acolo - plecaseră de ceva timp să fie la timp la locul de întâlnire. :D

În fine, am ajuns acasă. S-au aşezat, am cântat, ne-am rugat, iar am cântat. Apoi am învăţat versetul de pe stele, luând jos una câte una stelele de pe sfoară şi ridicând copiii mai micuţi, aşa încât să ajungă să ia ei înşişi steaua jos. Dar unii erau foarte amuzanţi: nu ajungeau bine cu mâinile la sfoară, pentru că era prea sus. Eu îi ţineam, dar cu 2 mâini pentru că erau prea grei, şi nu aveam cum să trag de sfoară să ajungă bine la ei. Aşa că îşi foloseau picioarele ca proptea contra peretelui - echilibristică pe care am învăţat-o făcând wall climbing la Voroneţ.:P

După asta au făcut un fel de craft - globul pământesc (pe care nu ştiau în ce poziţie să-l ţină), pe care au colorat şi lipit nişte copii din culturi diferite şi pe care le-au luat acasă, să le reamintească ce au învăţat, sau poate să poată povesti cu părinţii şi prietenii.

Apoi le-am povestit, în fulfulde şi puţină franceză, discuţia dintre Nicodim şi Domnul Isus, explicându-le ce înseamnă să te naşti din nou şi ce trebuie să faci ca să faci parte din familia lui Dumnezeu, repetând versetul din Ioan 3. 16. Iar după lecţie şi rugăciune, am avut un timp de distracţie cu baloane cu apă, care nu vroiau să se spargă. Până le-am "ordonat" să se atace cu ele :)) S-au bucurat mult, şi eu împreună cu ei! Şi... mi-am dat seama că, chiar dacă încă mă mai ajut de Tikke ca traducătoare, totuţi am făcut progrese în exprimare în fulfulde! :)

La sfârşit, după ce s-au urcat în maşină, ne-am dat seama că maşina are o problemă şi că nu mai vrea să pornească. Aşa că a trebuit să o schimbăm, dar nu mai încăpeau toţi în cealaltă. Am ales familia cea mai numeroasă - 6 copii - şi am pornit-o pe jos, căutând un taxi, pentru că distanţa era prea mare. Dar timp de 15 - 20 min, n-am găsit niciunul, pentru că era timpul de rugăciune! Oamenii pe stradă se uitau miraţi să vadă o tânără albă cu 6 copii după ea. Şi mă-ntrebau: "Ce-i cu copiii ăştia? Sunt ai tăi?" La care prima dată am răspuns că nu, dar au repetat întrebarea, aşa că le-am răspuns afirmativ, pentru că-i iubesc mult! Şi n-au vrut să mă creadă.

Cu ceva peripeţii, neînţelegeri de limbă franceză şi fulfulde, taximetristul hausa ne-a dus la destinaţie, pretinzând un preţ dublu, doar pentru că sunt albă... Domnul să-l binecuvinteze!
Cam aşa se întâmplă şi se termină. Abia aştept o nouă întâlnire cu aceşti micuţi, care au deosebită valoare în ochii Creatorului lor!

Din mărturiile unui creştin Fulani

Conform tradiţiilor Fulani, dacă te îmbolnăveşti vineri sau duminică, este foarte grav, eşti la un pas de moarte. Toate medicamentele tradiţionale, toate puterile diabolice, toate magiile pe care le folosesc ei, le caută vineri şi duminică.

„Când L-am primit pe Isus Cristos, am început să înţeleg puterea lui Isus. Vineri e ziua în care a murit Isus, iar duminică ziua în care a înviat.”

„Când eram musulman, mi s-au dat sfaturi tradiţionale cum să cuceresc o fată. Aveam în jur de 15 ani. Dar aveam de-a face cu puteri magice încă de pe la 10 ani. Mi s-a zis să merg să caut 3 copaci diferiţi de pe 3 morminte. Am plecat dimineaţa foarte devreme să caut cei trei copaci. Mi s-a spus ce cuvinte magice să folosesc. Trebuia să rup frunze din aceşti copaci. Când puneam mâna pe aceste frunze, înainte de a le rupe, în mâna mea deveneau şerpi. După ce rupeam frunzele (devenite şerpi), acestea redeveneau frunze. Am făcut asta cu cei trei copaci, şi mi s-a zis să aştept o săptămână. Duminica următoare, mi s-a dat un nou calabas (tumude), mi s-a zis să plec înainte de răsăritul soarelui, şi am urmat din nou acelaş ritual. Am mers la cei trei copaci de pe cele 3 morminte şi aceeaşi poveste: frunzele se transformau în şerpi când puneam mâna pe ele; după ce le rupeam, redeveneau frunze. Puterea stătea în ele şi în cuvintele pe care le rosteam. A trebuit să pun apă în calabas, să îl pun pe un mormânt şi să pun frunzele în apă, iar apoi să rostesc numele persoanei pe care vreau s-o văd. Era o fată de care-mi plăcea, dar ei nu-i plăcea de mine. Aşa că i-am rostit numele, şi faţa ei a apărut pe suprafaţa apei din vas. Când apare persoana, tu trebuie să-i zici ce vrei să facă, iar ea ascultă şi face întocmai ce-i spui. De exemplu, dacă ai un duşman şi vrei să-i faci ceva rău, urmezi procedeul şi îl invoci şi, după ce apare, cu un cuţit îl poţi face invalid pentru toată viaţa.

Tot ce îi spuneam fetei respective să facă, făcea. Până într-o zi când m-a dezgustat şi n-am mai vrut să am de-a face deloc cu ea.

Acum, ca şi creştin, îmi dau seama în ce întuneric eram, şi în ce întuneric îi ţine cel rău pe cei din acelaş neam cu mine. Însă asupra creştinilor, toate aceste puteri îşi pierd eficacitatea. Plecasem pentru 2 ani la o şcoală biblică, iar mamei mele i se făcuse dor de mine. Într-o zi s-a dus la un vraci şi a încercat să mă invoce ca să mă vadă, urmând procedeul ăsta. Vraciul, când a văzut că nu funcţionează, a întrebat-o cine e persoana respectivă şi cu ce se ocupă. Când a auzit că sunt creştin, a zis: „Oh, pe ei nu-i putem invoca! Ei sunt mai puternici decât noi.” Când am ajuns acasă, ei mi-au povestit ce au făcut şi atunci le-am mărturisit că Dumnezeul meu trăieşte şi e mult mai puternic decât cel care apare în apă. Pentru că, de fapt, în apă nu apare persoana invocată, ci cel rău care ia imaginea persoanei invocate.”

 Domnul să se îndure de aceşti oameni şi să aducă lumina şi puterea Lui eliberatoare!

Fooma! Use am! A jaamo?

Mi tokkuɗo Yeesu ! (Sunt urmaş/ucenic al lui Isus, cf. Ioan 21.22b) E aahan?

N-am mai postat de ceva timp noutăţi pe blog, din diferite motive, printre care schimbările din ultima vreme şi conexiunea foarte slabă la internet. Dar mă bucur de ce este ca să împărtăşesc unele impresii cu cei ce citesc. Probabil, c$nd voi avea o conexiune mai bună, voi putea pune şi ceva poze.

Limba fulfulɗe devine o plăcere.J Învăţ cât pot de mult ca să pot comunica cu cei care nu ştiu altă limbă decât limba maternă.

Mi-am făcut câţiva prieteni creştini woɗaaɓe aici, în Maradi, şi-mi place să-i vizitez, să petrec timp cu ei, să exersez puţina mea cunoştinţă de fulfulɗe şi să cunosc tot mai mult din cultura lor. Copiii care merg la şcoală ştiu puţină franceză, cei mai mari ştiu mai mult. În schimb, mamele lor nu vorbesc decât fulfulɗe. A, da, ce-mi mai place mult e să fac pozeeee…

De sărbătorile acestea, împreună cu o altă misionară, am avut plăcerea şi posibilitatea să oferim mici cadouri acestor copii. Ei sunt sărăcuţi, nu au mare lucru, şi se bucură foarte mult când cineva se gândeşte la ei. Dar nu numai ei au primit cadouri. Al meu a fost unul deosebit: bucuria şi încântarea care se citea pe feţele lor când desfăceau punguţele! Cu toate că era seară şi ei au pielea “puţin mai închisă” decât a noastră, totuşi feţele le străluceau! Mulţumesc tuturor pentru contribuţia voastră la acest cadou! Domnul sa vă răsplatească! On mbarkiɗi! (Fiţi binecuvântaţi!)

Crăciunul de aici e foarte diferit de cel din Romania. Nu a devenit prea comercial şi, pe de-asupra, nu este zăpada albă şi jocurile în zăpadă în perioada iernii. E doar prea clad şi secetos pentru aşa ceva. Perioada asta e foarte liniştită, aproape că nu simţi că eşti în preajma sărbătorilor. Printre misionari se fac pregătiri, cumpărături, întâlniri – şi printre creştini, - dar în tot acest timp moscheele cheamă şi rugăciunile musulmane continuă. M-aş bucura dacă ar înceta sau chemarea ar fi rostită în şoaptă pe 25.  Nu există noapte să nu mă trezesc, în jurul orei 4, de cântecul marabuului care-şi cheamă enoriaşii la închinare. Partea funny e că eu ar trebui să fac ceea ce face marabuul: locuinţa mea, pe vremuri, a fost prima biserică din Maradi!

Continuaţi să vă rugaţi pentru oamenii de aici, să răsară şi pentru ei „Soarele din înălţime” şi să le aducă cunoştinţa mântuirii care stă în iertarea păcatelor lor.

Aşteptarea...

E atâta bucurie când deschizi plicul care conţine un paşaport călător de ceva timp prin Europa... Şi să vezi că acel paşaport nu mai e acelaşi - acum are viză pentru Niger! :)

E greu când laşi un lucru "în seama Domnului", ca El să se îngrijească de toate, fără să poţi interveni. Îmi venea să grăbesc lucrurile, să fac ceva, nu doar să stau, să stau... şi să aştept. Parcă nu mi se părea corect, normal. 

„Cel ales la suflet face planuri alese, şi stăruie în planurile lui alese!” (Isaia 32.8)

Îmi doresc aşa de mult ca planurile mele să fie într-adevăr planurile Lui alese care să atârne ca o povară pe inima mea şi în care să stăruiesc, să perseverez în ciuda dificultăţilor, împotrivirilor şi lipsei de vedere.

Şi chiar şi atunci când totul ia o întorsătură nedorită, să pot spune:

„Facă-mi-se totdeauna după Sfântul Tău Cuvânt

Chiar de-ar fi să-mi cadă toate planurile la pământ!

Voia Ta să se înalţe ca stăpână-n viaţa mea,

Şi-n fărâme sparge-mi voia printr-o lovitură grea! (e aşa de dureroasă lovitura în voia personală – dar câteodată doar aşa pot să împlinesc voia Lui...)

Gândul Tău să se-mplinească neştirbit în mine-oricând,

Chiar de-ar fi să se dărâme tot ce mi-am zidit în gând! (e aşa de greu să accepţi că TOT acela pe care l-ai nutrit în gândurile tale îşi ia adio şi se dărâmă, dar uneori doar aşa se poate împlini gândul Lui...)

Rugăciunea asta, Doamne, Tu să mi-o asculţi mereu,

Iar de-ar fi s-o schimb vreodată, n-asculta de gândul meu!

Nu-mi doresc altceva decât apropierea de El şi El să fie glorificat în viaţa mea, fie că aceasta presupune suferinţă, schimbare de planuri sau pierderi.

Nu ştiu încă data plecării, dar ştiu că El rămâne în control! 

Şi într-adevăr,  "aşteptarea celor neprihăniţi nu este decât bucurie!" (Prov.10.28)

Slavă Lui!

Poezia Crinei pentru Rbk

Când ţi se zice: "STOP!"

Nu ştiu care e planul Domnului şi de ce a îngăduit să mi se întâmple asta, dar ştiu că nimic absolut nu-i scapă de sub control.

Trebuia să zbor marţi spre Niger. Însă Dumnezeu a decis altfel.

La aeroport nu am fost acceptată, din cauză că în loc de viză pe paşaport aveam doar o hârtie prin care autorităţile nigeriene îşi exprimau acordul cu privire la intrarea mea în ţară. Compania cu care urma să zbor, în schimb, n-a mai întâlnit aşa ceva şi pentru ei era ceva prea nou ca să fie de acord că acea hârtie mă va împuternici pe mine să intru în Niger.

Nu mă aşteptam la aşa ceva, pentru că cei care mi-au eliberat şi trimis această hârtie mă asiguraseră că nu voi avea probleme. Şi anul trecut am obţinut viza în acelaş mod.

Se pare că nici cel rău nu doarme. Totuşi, îmi vin în minte cuvintele şi mi le repet mereu: „Cel ce este în noi este mai mare decât cel ce este în lume.” Asta mă încurajează şi-mi dă putere să îndrăznesc mai departe, pentru că nimic nu-I scapă Lui de sub control.

Apelez din nou la sprijinul vostru în rugăciune.

• Rugaţi-vă să se poată schimba biletul de avion, fără să plătesc o mare diferenţă. Încă nu am un răspuns clar în această privinţă.
• Rugaţi-vă să pot obţin viza pe paşaport – am trimis paşaportul în Elveţia.

Mulţumesc pentru susţinerea voastră. Vă mărturisesc că se simt rugăciunile voastre – am pace, chiar dacă mi-a fost puţin dificil să accept situaţia. Sunt foarte binecuvântată cu voi.

Mult har şi binecuvântare!