Fooma! Use am! A jaamo?

Mi tokkuɗo Yeesu ! (Sunt urmaş/ucenic al lui Isus, cf. Ioan 21.22b) E aahan?

N-am mai postat de ceva timp noutăţi pe blog, din diferite motive, printre care schimbările din ultima vreme şi conexiunea foarte slabă la internet. Dar mă bucur de ce este ca să împărtăşesc unele impresii cu cei ce citesc. Probabil, c$nd voi avea o conexiune mai bună, voi putea pune şi ceva poze.

Limba fulfulɗe devine o plăcere.J Învăţ cât pot de mult ca să pot comunica cu cei care nu ştiu altă limbă decât limba maternă.

Mi-am făcut câţiva prieteni creştini woɗaaɓe aici, în Maradi, şi-mi place să-i vizitez, să petrec timp cu ei, să exersez puţina mea cunoştinţă de fulfulɗe şi să cunosc tot mai mult din cultura lor. Copiii care merg la şcoală ştiu puţină franceză, cei mai mari ştiu mai mult. În schimb, mamele lor nu vorbesc decât fulfulɗe. A, da, ce-mi mai place mult e să fac pozeeee…

De sărbătorile acestea, împreună cu o altă misionară, am avut plăcerea şi posibilitatea să oferim mici cadouri acestor copii. Ei sunt sărăcuţi, nu au mare lucru, şi se bucură foarte mult când cineva se gândeşte la ei. Dar nu numai ei au primit cadouri. Al meu a fost unul deosebit: bucuria şi încântarea care se citea pe feţele lor când desfăceau punguţele! Cu toate că era seară şi ei au pielea “puţin mai închisă” decât a noastră, totuşi feţele le străluceau! Mulţumesc tuturor pentru contribuţia voastră la acest cadou! Domnul sa vă răsplatească! On mbarkiɗi! (Fiţi binecuvântaţi!)

Crăciunul de aici e foarte diferit de cel din Romania. Nu a devenit prea comercial şi, pe de-asupra, nu este zăpada albă şi jocurile în zăpadă în perioada iernii. E doar prea clad şi secetos pentru aşa ceva. Perioada asta e foarte liniştită, aproape că nu simţi că eşti în preajma sărbătorilor. Printre misionari se fac pregătiri, cumpărături, întâlniri – şi printre creştini, - dar în tot acest timp moscheele cheamă şi rugăciunile musulmane continuă. M-aş bucura dacă ar înceta sau chemarea ar fi rostită în şoaptă pe 25.  Nu există noapte să nu mă trezesc, în jurul orei 4, de cântecul marabuului care-şi cheamă enoriaşii la închinare. Partea funny e că eu ar trebui să fac ceea ce face marabuul: locuinţa mea, pe vremuri, a fost prima biserică din Maradi!

Continuaţi să vă rugaţi pentru oamenii de aici, să răsară şi pentru ei „Soarele din înălţime” şi să le aducă cunoştinţa mântuirii care stă în iertarea păcatelor lor.