Dowtano Allah!

O noua intalnire cu copiii. In familia in care sunt mai multi copii, sunt si de 3, 2 si chiar 1 an. Si pe ei nu-i luam de obicei, pentru ca am stabilit o limita de varsta. Dar parintii lor, care nu-s crestini, au tot insistat sa-i luam si i-au asezat frumos in masina, asa ca n-am avut incotro. Cel de 1 an si fetita de 2 ani, pana nu demult, plangeau cand ma vedeau, ca le era teama. Acum abea asteptau sa vina la mine!

Lectia a fost despre ascultarea noastra de Dumnezeu: pentru ca-L iubim, Il ascultam si pazim poruncile Lui (Ioan 14.15). Si am luat exemplul de ascultare a lui Avraam. Dupa ce am invatat versetul si cantarea (doar refrenul) "Il iubesc pe Isus" in fulfulde: "Il iubesc pe Isus, pentru ca El m-a iubit. Il ascult pe Isus, pentru ca-L iubesc.", am plecat intr-o calatorie, urmandu-l pe Avraam spre Canaan. Unul din copii se numeste "Ibrahim" si avem si o "Saratou" (numele celor 2), asa ca am facut si ca un fel de sceneta. Curtea e maaare, deci am pornit imprejurul ei. Ne-am oprit la trambulina, sa "prindem/pierdem" puteri. Aici copiii s-au amuzat foarte mult, sarind care mai de care mai sus. N-au parte prea des de asa ceva!

Apoi am continuat drumul nostru spre Canaan, unde am ajuns dupa putin timp, la un copac mare la umbra caruia ne-am asezat sa ascultam cum a venit pe lume "Isiyaku" si cum, dupa ceva ani, Dumnezeu i-a cerut lui "Ibrahim" sa-l aduca jertfa. Ibrahim n-a ezitat sa asculte, a adunat lemne, l-a luat pe Isiyaku si au pornit la muntele unde avea sa-l jertfeasca. Noi i-am urmat, pana am ajuns la o gramada mare de roci, unde Ibrahim a pregatit altarul si pe "Isiyaku" deasupra. Dupa ce ingerul Domnului l-a oprit, Ibrahim s-a uitat si a vazut un berbec (din carton si vata) intr-un tufis, l-a luat si l-a pus in locul lui "Isiyaku" pe lemne. Apoi unuia dintre ajutoarele mele i-a venit ideea ca am putea sa-i dam foc. Nici n-am stat pe ganduri: "fugi si adu chibrituri!" Acum copiii au putut vedea cu ochii lor, macar putin, la ce a fost supus Ibrahim: "sa-si arda" fiul! Asta da ascultare! In timp ce copiii priveau cum se mistuie berbecul pe pietre, le-am vorbit in continuare de promisiunea pe care i-a dat-o Dumnezeu lui Ibrahim, datorita ascultarii lui. Si anume: ca toate familiile pamantului vor fi binecuvantate in samanta lui. Le-am zis de binecuvantarea pe care am primit-o prin Domnul Isus, urmasul lui Ibrahim si le-am reamintit versetul de data trecuta din Ioan 3.16. Apoi ne-am intors la locul de intalnire, pe presuri, iar copiii au adunat pietre pe care le-am pictat cu rosu, reprezentand sangele curs pentru pacate, iar, dupa ce s-a uscat, am scris in fulfulde "Asculta de Dumnezeu!"

In timp ce "sangele" se usca pe pietre, am luat o oglinda mare si Biblia si le-am arata ca Cuvantul lui Dumnezeu este ca o oglinda, care ne arata cum este Dumnezeu, dar si cum vrea El sa fim noi. Si ne arata si cum suntem noi. Am luat un copil sa se priveasca in ea, l-am murdarit pe fata, aratandu-le copiilor ceea ce se-ntampla cand citesti din Biblie: Dumnezeu iti arata ca ai pacate, care trebuie spalate. La sfarsit i-am intrebat daca au pacate si ce trebuie sa faca cu ele. Si aproape toti ridicau mana ca vor sa se roage sa fie iertati si "spalati" de pacate si ca vor sa asculte de Dumnezeu!

Cand am pornit din nou spre casa, pe locul de langa sofer stateam cu cele 2 fetite mai mici de 2 si 3 ani. Si am inceput sa cant in fulfulde "Il iubesc pe Isus, pentru ca El m-a iubit..." Iar fetitele cantau cu mine, sigure pe ele si cu un zambet larg pe fata! Iar cand am ajuns la una din familiile de necrestini, mama a venit sa ma salute si mi-a multumit pentru ceea ce-i invat pe copiii ei.

Uniti-va cu mine in rugaciune pentru acesti copii, ca Domnul sa le faca parte de mantuirea Lui, lor si familiilor lor! Sunt sigura ca Domnul are un plan pentru vietile lor!

Dalee sukahon pamaron ngara to Am!

Miercurea trecută am început lucrarea cu copiii fulani, între 4 şi 12 ani, de aici din Maradi.

Înainte de asta, împreună cu Tikke, ne-am dus prin familii să discutăm cu părinţii acestora, care s-au arătat binevoitori să-i luăm pe copii pentru câteva ore de acasă. Iar lângă casa mea, am construit un fel de terasă de paie (doar acoperiş) unde să ne adăpostim de soare, şi unde pun preşurile pe care stau copiii în timpul lecţiei şi activităţilor. Aşa că, ajutată de o altă misionară (pentru că eu nu am permis de conducere), la ora 16 mergem să-i strângem de la casele lor, iar după aprox. 2 ore, îi înapoiem.

Prima lecţie pe care copiii au învăţat-o a fost că Isus îi iubeşte pe fiecare dintre ei şi că au valoare în ochii Lui. Am povestit întâmplarea cu Isus şi copilaşii din perspectiva unei mame, iar apoi, pe un panou, am desenat o inima mare, în care fiecare copil ţi-a lăsat amprenta: o mână mică, colorată, reprezentând un loc în dragostea lui Isus. Şi au învăţat cântarea în româneşte şi tradusă în fulfulde: "Isus iubeşte pe fiecare".

Azi, am plecat din nou să-i adunăm, după ce am pregătit locul de întâlnire: stele pe care am scris cuvinte din versetul Ioan 3:16 şi un carton cu globul pământesc şi copii de pe glob. Cumva, învăţ în fiecare zi să nu pun accent pe timp, ci pe ei - niciodată nu sunt gata la timp, sau dacă sunt, nu sunt la locul de întâlnire, că s-au pierdut undeva în spaţiu. Ca de exemplu azi, trebuia să fie la una din familii, reuniţi. Dar nu erau. Aşa că ne-am dus la familia lor, dar nu erau nici acolo - plecaseră de ceva timp să fie la timp la locul de întâlnire. :D

În fine, am ajuns acasă. S-au aşezat, am cântat, ne-am rugat, iar am cântat. Apoi am învăţat versetul de pe stele, luând jos una câte una stelele de pe sfoară şi ridicând copiii mai micuţi, aşa încât să ajungă să ia ei înşişi steaua jos. Dar unii erau foarte amuzanţi: nu ajungeau bine cu mâinile la sfoară, pentru că era prea sus. Eu îi ţineam, dar cu 2 mâini pentru că erau prea grei, şi nu aveam cum să trag de sfoară să ajungă bine la ei. Aşa că îşi foloseau picioarele ca proptea contra peretelui - echilibristică pe care am învăţat-o făcând wall climbing la Voroneţ.:P

După asta au făcut un fel de craft - globul pământesc (pe care nu ştiau în ce poziţie să-l ţină), pe care au colorat şi lipit nişte copii din culturi diferite şi pe care le-au luat acasă, să le reamintească ce au învăţat, sau poate să poată povesti cu părinţii şi prietenii.

Apoi le-am povestit, în fulfulde şi puţină franceză, discuţia dintre Nicodim şi Domnul Isus, explicându-le ce înseamnă să te naşti din nou şi ce trebuie să faci ca să faci parte din familia lui Dumnezeu, repetând versetul din Ioan 3. 16. Iar după lecţie şi rugăciune, am avut un timp de distracţie cu baloane cu apă, care nu vroiau să se spargă. Până le-am "ordonat" să se atace cu ele :)) S-au bucurat mult, şi eu împreună cu ei! Şi... mi-am dat seama că, chiar dacă încă mă mai ajut de Tikke ca traducătoare, totuţi am făcut progrese în exprimare în fulfulde! :)

La sfârşit, după ce s-au urcat în maşină, ne-am dat seama că maşina are o problemă şi că nu mai vrea să pornească. Aşa că a trebuit să o schimbăm, dar nu mai încăpeau toţi în cealaltă. Am ales familia cea mai numeroasă - 6 copii - şi am pornit-o pe jos, căutând un taxi, pentru că distanţa era prea mare. Dar timp de 15 - 20 min, n-am găsit niciunul, pentru că era timpul de rugăciune! Oamenii pe stradă se uitau miraţi să vadă o tânără albă cu 6 copii după ea. Şi mă-ntrebau: "Ce-i cu copiii ăştia? Sunt ai tăi?" La care prima dată am răspuns că nu, dar au repetat întrebarea, aşa că le-am răspuns afirmativ, pentru că-i iubesc mult! Şi n-au vrut să mă creadă.

Cu ceva peripeţii, neînţelegeri de limbă franceză şi fulfulde, taximetristul hausa ne-a dus la destinaţie, pretinzând un preţ dublu, doar pentru că sunt albă... Domnul să-l binecuvinteze!
Cam aşa se întâmplă şi se termină. Abia aştept o nouă întâlnire cu aceşti micuţi, care au deosebită valoare în ochii Creatorului lor!